Rabdare

Puii

Povestitorul- Tristi si singuri in gaoace, puii galbeni aurii, au simtit intr-un tarziu, ca-s stingheri, ca nu au pace, nici rabdare. Au  simtit ca lumea lor, tot mai stramta-i, nu stiu cum se face.

Pui 1- Mai fratilor, mie mi se pare ca de la o vreme incoase nu mai am loc, incaperea mea se face tot mai mica.

Pui 2- Nici eu. Ce-o fi asta? Cum de m-a ajuns napasta sa traiesc intr-o margica, intr-o casa tot mai stramta, tot mai mica.

Pui 3- Eu nu pot sa-mi aflu loc, nici pe fata, nici pe spate, si dupa toate astea, uite ce natang de cioc mi-a crescut.

Pui 4- I-a uitati-va! Mie mi-au iesit si 2 ochi mici. Ce sa fac cu ei aici? Mi-au crescut si aripi grele. Ce sa fac aici cu ele?

Pui 5- Dar eu, vai de mine. Am sub pantec la picioare, niste gheare lungi, cu varfu-ncovoiat. Simt ca toate-n pantec mi-au intrat! Doamne! Pentru ce mi-ai dat, daruri care-mi sunt povara?

Pui 6- Eu de-abia mai respir!

Pui 7- Eu nu mai am rabdare, vreau sa scap din inchisoarea asta.

Pui 8- Si eu... si eu...

Pui 9- Aveti rabdare.

Pui 6- Of, cine o fi inventat si viata asta? Nu stia ca o sa ne fie

greu? De ce trebuie sa suferim atata? nu mai pooot...

Pui 9- Ai rabdare..

Pui 10- Eu stiti de ce vreau sa ies mai repede de aici? Pt ca am o gramada de idei, ce as putea sa fac afara. Sa alerg, sa caut, sau sa construiesc ceva.

Pui 11- O sa poti alerga cat vrei tu, doar sa mai ai putina rabdare

Pui 8- Ascultati un pic la mine, cred ca daca ma fortez un pic, reusesc sa rup coaja asta, numai sa imping un piiiic...hu, hu..iii..nu pot. Degeaba..

Pui 9- Ai rabdare.

Pui 12- Si daca n-o sa mai putem iesi? Mie mi-e frica. Daca o sa ramanem pentru totdeauna inchisi aici in carapacea asta?

Pui 13- Cum sa nu iesim? Adu-ti aminte de vocea aceea blanda, care ne vorbea asa frumos despre o lume minunata, de iarba, flori si fluturi viu colorati, de cerul albastru. Ce promisiuni frumoase!

Pui 14- Da, promisiuni si vorbe goale. M-am saturat sa tot astept dupa niste promisiuni.

Pui 15- Ha, ha, eu cred ca sant mai tare decat voi, si daca dau cateva lovituri cu ciocul, reusesc sa rup coaja asta. Hai sa facem pariu. Ce imi dati daca reusesc?

Pui 16- Mai taci din gura ca o sa pierzi pariul. Inca un esti destul de tare cum crezi tu. Cu cat astepti mai mult, cu atat te faci mai puternic. Asa ca, asteapta.

Pui 15- Dar nu mai pooot!

Pui 17- Fratilor, trebuie sa avem o indelunga rabdare. Stiti? Aici in carapacea asta, noi ne formam si ne facem puternici, bine pregatiti pentru lumea de afara. Acolo este o lume frumoasa, dar sant si pericole si daca nu santem destul de maturi, s-ar putea sa fie fatal pentru noi, asa ca... sa mai avem rabdare.

Pui 14- Dar e asa de greu..

Pui 5- Pe mine ma mananca un picior si nu pot sa ma scarpin.

Pui 16- Si pe mine spatele.

Pui 3- Si pe mine...

Pui 1- Si pe tine ce? Ia uite la ei ce galagie fac! De ce santeti asa nerabdatori?

Pui 18- Stiti? Mi-a venit o idee, ca san e fie mai usoara asteptarea. Haideti sa cantam un cantec.

(toti canta: Cerul e un loc minunat)

Pui 19- O, ce frumos. Ma simt mai bine acum.

Povestitor- Dar de-odata in gaoc, bate cineva de-afara, cioc, cioc, cioc. Inima in ei se zbate, se-nfioara.

Pui 19- Cine-i? Oare cine bate?

Povestitor- Cu un tremur ca de vraja, au batut si puii-n coaja. Sub ciocanituri solide, se deschide o fereastra.

(acum copiii sparg baloanele)

Pui 20- Doamne, ce priveliste maiastra! Apoi uite acum cat loc, sa alerg si sa ma joc.

Povestitor- Iar un glas atat de dulce, glas de mama, andantino, iata le spune: Veniti! Si sarira-n graba puii din barlogul vietii vechi

(acum toti puii sar in piciore si se bucura)

Pui 21- O, acum cat e de bine sa ai ochi, sa ai urechi. Ce frumoasa e lumina! Asta ce-i?

Pui 4- Un fir de iarba.

Pui 21- Iar acolo?

Pui 4- E gradina.

Povestitor- Si-naltand privirea-n soare, puii, suflet de pripas, au batut din aripioare, si-au facut intaii pasi. Iar apoi dup-o clipta, au zarit lang-un arbust... ce graunte rumenite.

Pui 22- Mmm, dar bune sant la gust!

Povestitor- Iar colea o gaza mica, pe un fir de busuioc

Pui 22- Doamne, ciocusorul totusi, nu e... nu e rau deloc.

Pui 23- Dar aici in noua tara, ce m-as fi facut eu oare, fara aripi, fara gheare, fara vechea mea povara din casuta cea sihastra?

Povestitor- Fratii mei, povestea lor, nu-i decat povestea noastra: rabdare, cinste, curatie, jertfa inima umila, lacrimi grele, bunatate si suspine dupa stele. O, Parinte, Creatorule-ndurat, oare pentru ce ne-ai dat daruri care sunt povara? Pentru ce? Nu stii? Asteapta. Vine-o clipa, un soroc, cand la marginile lumii, cineva din cer va bate: cioc, cioc, cioc. Si-n acest stravechi gaoc, se va face o fereastra catre lumea cea maiastra. Si-atunci frate, cat va fi de bine, sa ai pieptul cu suspine, sa ai umerii cu cruce, sa ai tamplele cu spini... caci acestea toate, toate, se vor face aripi albe, si tunica de lumina, si cununa de rubini, si toiag de-mparatie, care stie lumi sa-nfrunte, dupa cum Ioan ne-a spus, cand ne va sclipi pe frunte, Numele etern- Isus!

(se canta cantarea - Cer albastru minunat)

Personaje: 

Povestitorul si 23 de pui (toti puii imbracati in galben stau jos ingramaditi, fiecare avand in maini un balon alb umflat, care semnifica oul lor. Au pregatita si cate o scobitoare iar la un semn toti puii sparg blonul- coaja lor).